Vizită la Blue Caves

Vizită la Blue Caves

277 aprecieri de la 292 cititori

Plecăm de la Navagio către port pe un drum de numa-numa.
M-a băgat GPS-ul prin toate satele și comunele de pe acolo, dar alt drum nici că era.
Viraje cu emoții să nu mă trezesc c-un autocar în curbă. Am mers încet și precaut. Pe insulă mai periculoși sunt cei cu ATV-urile închiriate și cu scuterele.
Ajunși la Agios Nikolaos, băgăm gecile în topcase și mergem să mâncăm ceva. Ne luăm bilete și ne punem pe așteptat barca care să ne ducă la Blue Caves.
Doar de pe apă se pot vizita, terenul fiind extrem de stâncos.
Apare dintr-o dată un cuplu de turiști, englezi după accent, pe un scuter pocnit bine. El cu bandaje la glezna stângă, șchipăta bine. Ea julită bine.
Cascadori de meserie, pe semne.

Și tot trece timpul. Barca, neam.
Erau parcate la ponton și "căpitanii" stăteau la bârfă, lângă noi.
Tipa de la bilete ne-a zis să așteptăm aici.
A trecut un grup de români de la Christian Tour și i-au îngrămădit pe toți într-o barcă.
Noi așteptăm...

Pleacă barca cu românii și deja încep să-mi pun semne de întrebare... mă duc la tipa de unde am luat bilete și-o întreb de sănătate.
"Am crezut c-ați plecat cu grupul de dinainte" îmi spune în engleză.
"De ce am fi plecat cu ei dacă nu am venit cu ei?"
Ne dă repede un pilot și gata, plecăm spre Blue Caves, împreună cu o mână de turiști.
Sincer, am rămas cu impresia că ne va duce c-o barcă d-aia cu vâsle...
Dar n-a fost așa. Blue Caves, absolut superb. Are apa o culoare albastru ca de sticlă, dificil de exprimat în cuvinte. Trebuie s-o vezi cu ochii tăi.
Parcă acolo, la fund, sălășluiau câteva tone de nestemate. Am lasat-o pe Kitty să facă poze ptr. că mi-a spus "căpitana" să stau doar pe partea dreapta a bărcii. La 116 kg ale mele, cred și eu...
Cum arăta fata cu degetul într-o direcție, cum toată barca se ducea pe partea acelei direcții să facă poze.
Numai eu nu. M-am simțit pedepsit, sincer acum. Am fost pe post de contra greutate. Trebuia să le cer comision.
Nu m-a dus capul să iau cu mine un selfie stick extensibil la vreo doi metri așa... era bun de montat camera video pe el atunci.
Las' c-o aveam pe Kitty fotograf. Pe drumul de întoarcere, oprește "căpitana" barca și ne tot întreba dacă vrem să înnotăm.
Ce-aș mai fi înotat și noi. Apa însă aveam minim 10 metri adâncime și noi nu știam decât două stiluri de înotat: toporesca și pietreasca.
Așa că am șezut lin în barcă uitându-ne la ceilalți cum se bălăceau prin acea apă limpede de se vedea fundul mării.
De data asta nu m-am mai simțit singur pentru c-o aveam pe Kitty întru suferință lângă mine. Bine, nu lângă, ea pe stângă bărcii cu "căpitana", eu pe dreapta, la datorie. Se știe! Ne aduce în port și mergem încet cu moto spre hotel. Ajungem suficient de devreme încât să facem o baie la plajă, acolo unde apa nu-mi sare de gât. Na că m-am și răzbunat!

277 aprecieri de la 292 cititori

• Distribuie: