Prima zi: drumul spre Edirne

Prima zi: drumul spre Edirne

987 aprecieri de la 1002 cititori

Plecăm pe la 7 dimineața, cu gânduri mari: să ajungem la Canakkale dintr-o bucată.
Teoretic ar fi posibil.
Planul era să ajung la Edirne prin Targovishte -> Yambol. După Google Maps ar fi cel mai scurt.
Nici n-apucăm să trecem bine de Veliko că... ploaie. D'aia mocănească. Ba mai tare, ba mai încet.
Și ne-a tinut așa până la vama cu Turcia.
Până aici, nimic interesant. Bulgaristanul pe care-l știm cu toții.


prin Bulgaria
Singura chestie interesantă fiind doar faptul că la vreo 100 de km de vama turcă, GPS-ul meu și-a dat obștescul sfârșit. Posibil să fi prins un pic de ploaie.
Este un GPS de mașină pe care l-am montat pe oglinda moto și, probabil n-a mai rezistat de atâtea la vibrații și umezeală.
Cu siguranță va fi o călătorie interesantă.
Dar, să revenim...
Ajung la vama turcă, control la acte. Trec și mă opresc să-mi facă și control la bagaje că așa scria pe vreo câteva indicatoare.

Mă opresc și aștept. "Băjeții" de pe acolo, canci interes. Stăteau pe-o bancă și-și butonau telefoanele.
Citisem pe undeva că Turcia are cel mai mare număr de utilizatori Facebook din lume. Când îmi trece asta prin minte, repede mă echipez și hai la drum, obișnuit cu două controale.
Surpriză, nici n-apuc să-i dau a doua și... control nr. 3:
"PROBLEM! go to bagaj check, then come back"
Mă conformez și mă întorc la conectații pe care-i lăsasem în urmă.
Ăia... nici un stres.
Dă-te jos de pe moto și întreabă-i ce și cum.
"Car paper" zice unu' plictisit, cu un ochi pe telefon și unu' la mine. Îi dau omului ce-mi cere și mister-ul completează ceva pe telefonul lui, dă check și-mi spune să mă car.
Gata, am scapat de vamă. Bagaj controlu a fost că doar s-a uitat de la distanță la motoreta și-a consemnat că am bagajele montate pe ea.
Mai bine că și-așa topcase-ul se deschide mai greu la mine.

Scăpat de vamă, cu GPS-ul mort și internet nexam, decidem să oprim la o benzinărie în Edirne să ne uităm pe wifi și să găsim cazare.
Ajung la benzinărie, 10 rețele, cer parola și mi se răspunde suav: " Ioc wifi", adică n-avem.
WTF? Cum adică să nu-ți dea parola de la wifi? Că doar n-o luam acasă.
Schimbare subită de plan: hai la o terasă ceva, băgăm ceva la maț și sigur acolo avem wifi. Ne oprim la nici 100m mai în față.
Ce să te mai duci la Canakkale! Ceasul deja 17. Clar, cazare în Edirne.
Terasa are net dar și un Sandwich Adana... de miel sau, cu miel și verdețuri, ușor condimentat. Toți care mă cunosc, știu că nu mănânc oaie.
P'ăsta l-am mâncat așa în 2 min. FOARTE de bun. 20 lire, porția, adică două bucăți.

Adana Kebap
Dupa masă, caut pe cazare booking. Canci! Toate prin Grecia. M-am înverzit de emoții. Planul doi: întreb chelnerul de hoteluri prin zonă și respectivul, băiat bun dealtfel, mă îndrumă la unu' de patru stele care-i mai în față. "Doar 400 lire pe noapte".
Nu, merci. Adică, Yoc Hotel!
Repede bag google și găsesc unu' ok, cu parcare pazită. 200 lire/noapte.
Dac-o țin așa, rămân fără bani până la sfârșitul lunii...



camera de hotel
Ne cazăm și ieșim prin oraș.
Și nici nu ies bine de ușa hotelului când deja n-o mai zăresc pe Kitty. Intrase în primul butic mai măricel.
Al dreaq de l-am văzut. Buticul, adică... Kitty are un al șaselea simț.
Când am ieșit de acolo i se citea așa o frază pe față: "Moama, data viitoare vin eu cu mașina aici."
Nici n-am ajuns la bazar. Norocul meu ca era închis.
Și uite așa s-a încheiat prima zi în Turcia.

Mehmed al II-lea Cuceritorul

987 aprecieri de la 1002 cititori

• Distribuie: