Drumul spre Anamur

Drumul spre Anamur

277 aprecieri de la 285 cititori

Plecăm din Antalya cu o stare de neliniște având în vedere că trebuie să ne oprim într-un oraș neplanificat: Anamur!

Oprire de compromis. Vroiam la Alanya dar este prea aproape. Iar Mersin, unde vroiam defapt să oprim, este prea departe de Antalya.
Ai spune cî e ușor să faci 490 de km într-o zi, însă uneori, realitatea din teren diferă de planificările făcute de acasă, din în fața calculatorului.

Ne așteaptă un drum extrem de periculos cu banda îngustă curbe strânse și camioane care intră pe banda ta în viraje pentru că efectiv, nu e loc să ia curba altfel. Cel puțin, așa ne spune persoana de la hotelul de la care tocmai plecasem.
Nici nu ieșim bine din Antalya și ploaie. Până ne-am dezmeticit noi, ne-a udat bine de tot.
Noroc că a ținut doar 15 min și că afară erau peste 22 de grade. Continuăm drumul cu gândul să oprim măcar pentru o cafea în Alanya. Chiar îmi doream să văd plaja Cleopatrei cu ochii mei. Drumul până la Alanya este brăzduit de localități, fiecare cu cel putin 4-5 semafoare. Ajungem în Alanya și ne oprim la Starbacks pentru o cafea chiar în fața plajei care are vreo 5km. În timp ce sorbeam cafeaua începe din nou o ploaie măruntă. Cleopatra Beach: Ne este ciudă că n-avem timp să încercăm apa, mai ales că tot vedeam pe trotuare turiști în costume de baie, cărând colaci și saltele. Asta în octombrie, da? Pun camera în carcasa subacvatică și la nici 5 min se oprește ploaia. Kitty deja murea de cald în combinezonul de ploaie dar se încăpățânează să-l păstreze.

Urmează acea porțune de 50 de km pe un drum c-o singură banda pe sens. Banda îngustă în curbe și, evident trafic de camioane, tir-uri și autocare. 3 din 5 tăiau banda în viraje. În multe curbe nici nu puteau lua virajul altfel.

Decidem să facem o pauză de respiro și iau decizia să îi dau drumul motocicletei la vale, ca să mai economisesc niște benzină. Când mergi așa nu poți folosi frâna de motor, în schimb poți supraîncălzi foarte ușor frânele. Dar totul a fost ok. Pe filmarea de mai jos avem doar prima repriză de mers cu motorul oprit. Au fost mai multe reprize, cam 30 de km am mers așa... ba îl opream, ba îl porneam la deal.

Kitty îmi tot spune că vrea să oprim că vrea banane.
Apare un "pit-stop" pe dreapta și opresc. Îmi era și sete. Sărăcie lucie pe acolo.
4lire/kg de banane.
Aveau câteva fise puse la colțul mesei și văzându-le, le-am luat și m-am dus să i le dau crezând că le-a lăsat vreun trecator când a plătit "consumația".
Aflu că de fapt, este o superstiție și fisele au rolul de a atrage clienți noi.
Plecăm mai liniștiți aflând că următoarea benzinărie este la 20 de km și, după cum arată indicatorul de benzină, aveam șanse să ajungem până acolo fără să ramanem în pana prostului.
Bine că n-a pouat pe drumul ăla și că a fost foarte liber. Dacă mai trebuia să și stăm în coloane, aveam ce impinge la motocicletă.

Ajungem la Amamur și ne oprim în prima benzinărie găsită unde se duc 110 lire pe 14 litri. Rezervorul este de 21 de litri.
Decidem s-o luăm pe lângă plajă, găsim noi un hotel pe acolo. Ceasul 18 și ceva. Încă lumină afară.
Primul hotel nu mai avea camere așa cș-i dșm înainte și găsim un hotel modest cu 100 lire pe noapte.
Ne prinde noaptea pe plajă, apa destul de caldă.
Poate la Mersin facem și-o baie.
Erau 26 de grade afară.

277 aprecieri de la 285 cititori

• Distribuie: