Despre "Romantizarea motociclismului"

Despre "Romantizarea motociclismului"

În ultimii ani social media este asaltată de fel și fel de "postări lacrimogene" despre motociclism.
De la "Eu te iubesc, tu nu mă omorî", până la "Nu conduce mai repede decât poate zbura îngerul tău păzitor!"
"Fericirea înseamnă două roți și-un rezervor plin!"... asta până se golește acel rezervor.

Mă gândesc că aceste mesaje acordă o motivație în plus celor care speră să devină motocicliști. De multe ori însă, astfel de mesaje nu sunt nimic altceva decât o cerere de atenție din partea unor copii cu access la internet. Nu e ca și cum alegi să devii motociclist judecând doar după o serie de"postări lacrimogene" de pe social media.

Problema este că, din lipsă de conținut, mai toate grupurile cu specific moto acceptă aceste postări. Sigur, grupul trebuie să fie relevant și accesibil tuturor motocicliștilor, respectând totuși un set de reguli clare.

La vederea lacrimogenelor, cei care au ceva "ani de motociclit" în spate, vor percepe o improprie romantizare a motociclismului, sau chiar vor fi indiferenți.
Aici nu e o discuție de tip "lasă, că toți am fost începători", ci mai degrabă este una de tipul "dacă n-ai nimic de spus, mai bine taci."
Pentru că lacrimogenele despre motociclism nu reprezintă realitatea acestuia. Lacrimogenele vorbesc mai mult despre cine le postează decât despre motociclism în sine.

Motociclismul nu mai este de foarte mult timp acel "ceva" exclusivist, prohibitiv datorită efortului financiar necesar adoptării acestui "sport".
Sigur, la 14 ani, este ceva de neatins, cel puțin pentru o perioadă.

Dar mai multe am detaliat în video-ul de mai jos: